La vita e bella • Că trăim într-o societate dezaxată si total tembelă, o stim cu totii. Diferenta o face faptul că unii recunoastem asta, iar altii nu; că pe unii ne afectează acest nesfîrsit cosmar, în timp ce altii se scaldă fericiti în apele lui tulburi; că unii sînt lucizi si scîrbiti de mizeria cotidiană, în vreme ce unora le prieste de minune. Că, asa cum se poartă în democratia asta perversă, e mai bine să taci ca să nu-ti faci dusmani si pentru a putea trăi fericit pînă la adînci bătrînete, sperînd că vei intra în spatiul Sengăn pe brînci si vei putea călători fără restrictii în patru labe. O armată întreagă de oligofreni, printre care unii cărora întîmplător le-am fost profesor, bîntuie prin jurul urbei tăind copaci, vînzînd rahaturi, călătorind nestingheriti în virtutea unui drept cucerit prin slugăreala la occident, învîrtind lei, euro, tigări netimbrate, curi de muieri si alte cele. Trecute sub tăcere.

• Un impresionant sivi. Expresia asta, pe care am întîlnit-o de curînd printre rîndurile unei gazete, m-a dărîmat. Auzi, domă'le! Impresionant... Pentru cine?! Probabil pentru ziarista îndoielnică si îndatoritoare care, posesoare a bacalaureatului fiind, îsi închipuie că lumea începe si se sfîrseste la gazeta ei de provintie de unde cîstigă cît să-si permită o pîine si o pereche de crenvursti. Cît de impresionant poate fi sivi-ul unei persoane arhinecunoscute care, departe de a fi descoperit dinamita, si-a dedicat momentele libere din uichend întru propăsirea ideilor tembele ale unei elucubratii numite de către unii partid? Si, în plus, spre lauda ei, a învătat femeile colege de conclav la ce interval să-si schimbe chilotii spre a avea o viată sănătoasă si plină de satisfactii. În tăcere.

• Ignoranta românilor este exemplară si, în acelasi timp, un motiv de subliniere grosolană a personalitătii îndoielnice. „Bravo, primaruă'! Bravo, minis