Spania a cîştigat ieri cel de-al doilea titlu mondial din istorie, după ce a trecut în forţă de Danemarca.

Finala Campionatului Mondial n-a avut suspans, dar a avut o echipă inspirată şi hotărîtă, flămîndă de aur, şi aceea a fost Spania. Şi a avut o altă echipă care nu s-a regăsit, care n-a făcut faţă şi care în nici un moment n-a ameninţat dominaţia adversarilor, şi aceea a fost Danemarca.

Înainte ca primul fluier să sune în Palau San Jordi din Barcelona, scorul întîlnirilor din ultima perioadă era 6-1 pentru nordici, mai mult, ei erau neînvinşi la CM. Dar ibericii nu au ţinut cont de trecut, de frustări, de rezultate, au jucat aşa cum se joacă pentru aur.

Au început rapid cu 3-0 şi, deşi danezii au reuşit să ajungă aproape de ei la un gol, s-au apărat incredibil de inteligent şi nu au ratat atunci cînd au avut ocazia să înscrie. Au pus avantaj pe tabelă şi l-au multiplicat în ultimele nouă minute ale primei reprize. Cañellas, Maqueda Rivera, Entrerrios şi Aguinagalde au făcut ca diferenţa să fie la pauză de opt goluri, 18-10.

Ce a urmat după pauză avea să fie şi mai trist pentru danezi şi mai înălţător pentru spanioli. Danemarca a marcat prima, iar Spania a reuşit apoi o serie de opt goluri în zece minute. Din poartă, Sterbik a contribuit şi el la seceta nordică.

Elevii lui Wilbek nu s-au regăsit în nici un moment, parcă apăsaţi de faptul că ar putea cîştiga primul titlu din istorie. A fost incredibil că, într-o finală de Campionat Mondial, Spania a reuşit să conducă şi cu 18 goluri. Cu cinci minute înainte de final fiesta era declanşată în sală şi pe bancă.

Partida s-a încheiat cu 35-19 şi cu mult amar în sufletelor danezilor, care anul trecut deveneau campioni europeni în Serbia. 2005 şi 2013 vor fi anii de care îşi vor aminti cu plăcere spaniolii, anii în care au fost cei mai buni din lume.

Croaţia a luat bronzul

Cro