În patrimoniul bisericii există, pe lângă obiecte de cult, și obiecte din aur și argint.

Bunurile mobile și imobile ale lăcașurilor de cult din România au fost dintotdeauna un dosar închis pentru publicul larg. Atitudinea rezervată a Bisericii Ortodoxe Române față de patrimoniul său nu este de dată recentă.

“Biserica Ortodoxă Română s-a pliat întotdeauna după putere, începând din perioada Bizanțului“, explică profesor doctor Doru Mihăescu, membru al Academiei Române, fiul academicianului Haralambie Mihăescu. Dacă, în prezent, ctitoria unei biserici se face din banii credincioșilor și din fonduri de la stat, în trecut finanțatorii construcției bisericilor erau doar moșierii.

În inventarul lăcașurilor de cult din Eparhia Roman există multe bunuri mobile, altele decât obiectele de cult. Care sunt acestea și în ce număr sunt necunoscute pe care numai Arhiepiscopia Romanului și Bacăului le știe.

Tezaur recuperate de regretatul Nicolae Toderici

Biserica “Sfântul Gheorghe” din Roman, de exemplu, păstrează obiectele cu valoare istorică deosebită. “Vornicul Grigore Done a fost finanțatorul principal al Bisericii «Sfântul Gheorghe» din Roman, al cărei plan îl adusese de la Odessa și îl încredințase unui foarte bun arhitect și constructor de origine germană, rezultatul fiind o operă remarcabilă, ce impresionează și astăzi prin armonie, inventivitate și soliditate. Originar din Basarabia, Done s-a refugiat în Moldova la vest de Prut, ca urmare a anexării acestui teritoriu de către Imperiul Rus, în anul 1812. Prezența sa la Roman este atesată în anul 1818. La 1 octombrie 1825 a cumpărat casa din apropierea Bisericii «Sfinții Voievozi» din Roman, imobil în stil neoclasic, construit în jurul anului 1800, care a ajuns, mai târziu, în proprietatea familiei Celibidache și în care s-a născut, în anul 1912, marele dirijor, compozit