Primul reflex la conceperea titlului a fost acela de a scrie ”cum poate fi deblocat CSM” dar am realizat instantaneu că CSM nu se poate debloca decât din interior, orice intervenţie exterioară fiind în acest moment susceptibilă a încălca independenţa justiţiei.

Situaţia actuală de blocaj instituţional la care s-a ajuns în CSM nu este altceva decât rezultatul intenţionat al intervenţiei unor persoane, strâns conectate cu scena politică, ce cunosc foarte bine mecanismele prin care CSM poate fi paralizat. Nu s-a ajuns la această situaţie datorită unei dispute interne între membrii CSM, pe criterii profesionale.

Dacă s-ar fi întâmplat aşa, am fi avut demult o conducere la nivel de preşedinte şi vice-preşedinte. De altfel, nimeni nu a contestat planul managerial al doamnelor Schmidt - Hăineală, Ghica sau al domnului Dănileţ. Nici până astăzi nu avem explicat pe înţelesul tuturor motivul real al deciziilor de revocare din funcţie care au fost luate până în prezent la nivelul instanţelor care au fost consultate. Să nu cunoască distinşii judecători faptul că orice decizie a lor, din activitatea curentă, poate fi contestată în justiţie şi trebuie să fie temeinic motivată pentru a nu naşte suspiciuni de rea-credinţă ? Dacă se cere revocarea unui judecător fără motiv, atunci ce se poate cere unui membru CSM care, eventual, ar fi condamnat definitiv?

Cum studiez, din motive profesionale, de mai mulţi ani ce se întâmplă în România din perspectiva garantării independenţei justiţiei, pot afirma că situaţia actuală nu are precedent de când a fost reînfiinţată această instituţie prin Constituţia din 1991. Cei care au redactat şi discutat această Constituţie nu aveau de gând să submineze justiţia din interior, ci să aibă un control prin ministrul justiţiei şi prin procurori, ca de altfel şi prin mecanismul de desemnare.

Se dorea o monitorizare a justiţiei şi nu