Florin Geanopol, un sucevean în vârstă de 49 de ani, a lucrat la poezie din 1996 şi până în decembrie 2012, moment în care a fost eliberat din închisoare.

Florin Geanopol a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru o dublă crimă comisă în oraşul natal, Vatra Dornei, în 1996. Şi-a înjunghiat un prieten şi pe concubina acestuia. A susţinut mereu că a fost în legitimă apărare şi că încadrarea la "omor deosebit de grav" a fost o greşeală a investigatorilor pe care va lupta s-o repare până la sfârşitul vieţii.

În afară de studiul Codului Penal şi a modalităţilor prin care poate da în judecată statul român la CEDO, suceveanul şi-a mai petrecut vremea în penitenciar şi povestindu-şi viaţa în versuri. Zi de zi, din 1996 şi până în decembrie 2012 când a fost liberat condiţionat, după 16 ani de detenţie, Geanopol a scris la poezia pe care a intitulat-o "Scrisoare umanităţii". Manuscrisul a ajuns la 1.500 de pagini şi la 27.000 de strofe. Cântăreşte 6 kilograme.

„Aproximativ 10 ore pe zi lucram la poem. Mai făceam şi pauze, în alte zile desenam", explică Florin Geanopol. După cum precizează pe copertă, cartea este „dedicată lui Eminescu", poetul care l-a inspirat.

Geanopol povesteşte în versuri întâmplările care i-au marcat viaţa, făcând referiri la persoanele apropiate, dar şi la evenimentele din ultimul deceniu. „Am scris câteva strofe şi despre fiica mea şi tatăl meu, dar şi despre moartea lui Michael Jackson. Am făcut referire şi la corupţia din justiţie. Nu îmi fac ciorne înainte, ci totul vine de la sine", adaugă bărbatul.

Fragmente din "Scrisoare Umanităţii" (foto dreapta):

pagina 1

Căci, eu sunt iluzionistul,

Ce face din om, când citeşte;

Pe visătorul, ce-şi ia zborul,

Şi-n alte lumi, se opreşte!

Te voi introduce cititorule,

Acum, într-o altă viaţă;

Trecută prin necazurile

Legate