„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”. Albert Einstein

Ce-i face omul altuia, cu mâna lui…

Ce-şi face singur… ştim deja cum se numeşte. Dar omul, fiinţă altruistă, rareori se opreşte la „ale sale”, astfel încât se simte dator să ajute şi pe altul în a-şi direcţiona resursele energetice, şi nu numai. Aceasta se numeşte „manipulare” şi are ca efect utilizarea fiecărui strop din energia celuilalt în vederea bunăstării personale. De obicei numim asta „inteligență”, dar titluri precum „lăcomie” sau „nesimţire” sunt candidate ce vin puternic din urmă. Desigur, ele nu se exclud, ba chiar par a face casă bună împreună, de multe ori. Roadele acestui sistem al manipulării sunt felurite organizaţii ce promit diverse lucruri care nu se întâmplă niciodată, şi asta contra unor sume importante. Este ca un fel de piaţă grobiană unde se vând iluzii la kilogram sau la bucată, în funcţie de gradul deprimării sau de rafinamentul intelectual al clientului. Nimicul pare să se vândă tot mai scump şi există minciuni pentru toată lumea, atâta vreme cât „toată lumea” posedă nefericire şi bani. Această nefericire poate însemna orice, de la lipsa unei vieţi amoroase până la senzaţia că eşti ignorant într-un domeniu şi dorinţa de a remedia acest inconvenient prin cunoaştere. Şi dacă un asemenea aspect nu este încă o nefericire, este doar o chestiune de timp până când va deveni… De aici intră în scenă inventivitatea demagogului. Acest înger salvator poate veni sub înfăţişarea unui preot blajin, care, prin cuvintele potrivite stilului tău de ignoranţă, te va lăsa „uşurat” de idei, dar şi de povara materială. Astfel, vei fi numai bun pentru lumea celor drepţi. Dar asta nu e tot. Demagogul poate lua chipul oricărui profesionist, de la cel care îţi vinde produse pe internet, la cel care conduce o şcoală sau orice altă