Se vehiculează că Uniunea Social-Liberală începe să scârţâie pe la unele încheieturi. Ar putea fi, la urma-urmei, o normalitate, date fiind diferenţele doctrinare dintre partidele ce formează USL. Scopul pactizării dreptei liberale cu centrul conservator şi cu stânga pesedisto-uneperistă a fost să facă front comun contra PD-L şi, respectiv, contra preşedintelui Băsescu. Scorul electoral înregistrat de USL, unul zdrobitor, care implicit îl „îmblânzeşte” şi pe preşedintele ţării, pe care oricând îl poate paşte o nouă suspendare, îndreptăţeşte ideea că dulăii, odată alungând ursul, se vor bate între ei pentru ce-a mai rămas de la prânzul lui Moş Martin.

Deci, pe cale de consecinţă, „balaurul” pedelist fiind pus în minoritate, este plauzibil să apară animozităţile între reprezentanţii celor două (mă rog, trei) partide, animozităţi îngropate uneori fictiv, pentru a înfrunta duşmanul comun. Şi nu e vorba de duşmănii legate de împărţirea locurilor pe listă, a funcţiilor şi portofoliilor în USL (deşi şi e aici se desprin anumite dispute), ci de duşmănii mai vechi. Oameni, mai ales în mediul rural, care s-au „duelat” electoral vreme de mai multe mandate, acum se împacă mai cu noduri, oricât de mare ar fi presiunea şefilor de partid. Au făcut-o, în ultimii doi ani pentru un scop comun, care scop acum şi-a pierdut interesul.

Trăgând oala pe focul nostru, vorba vorbei populare, la noi, în Arad, încheieturile USL sunt încă unse bine, tocmai pentru că scopul comun nu s-a răcit; PD-L deţine funcţiile cele mai importante ale administraţiei locale: preşedintele Consiliului Judeţean şi primarul municipiului, cinci primari de oraş, başca 34 de primari de comună. O forţă remarcabilă, care nu-i permite USL Arad să facă paşi greşiţi, cu tot procentul major de la alegerile parlamentare. Iar Târnova este, poate, chiar excepţia care apare întotdeauna să confirme regula. @N_P