În ultimii ani s-au înregistrat numeroase evenimente anti-sociale (infracţiuni) care pun sub securitatea cetăţenilor. Criza economică, sărăcia, au adâncit inevitabil problemele sociale ceea ce a dus la o creşetere a evenimentelor cu caracter anti-social: tâlhării, jafuri, furturi din patrimoniul persoanelor private sau din patrimoniul statului (furturi din locuinţe, depozite, magazine etc), infracţiuni cu violenţă ş.a.m.d.

La nivelul inspectoratelor de poliţie numărul evenimentelor cu caracter anti-social este relativ redus, dar aceste date sunt false faţă de realitate, sunt incomplete. Pentru că sunt numeroase situaţii în care cetăţenii nu depun plângere contra autorilor unor infracţiuni. De ce se întâmplă acest lucru? De frică faţă de infractori sau din cauză că sistemul judiciar este prea lent în desfăşurarea sa şi prea adesea „îi scapă” pe vinovaţi: ori le dă pedepse prea mici ori îi scapă definitiv de repercursiunile legii.

Crima din Găbud (judeţul Alba), când un om de 74 de ani a fost omorât de 4 persoane care au venit să-i fure din casă, m-a pus pe gânduri. Cei 4 ar trebui să primească pedeapsa maximă prevăzută de lege (închisoarea pe viaţă), dar şi atâta ar fi prea puţin…

Asta este una din provocările căreia noul guvern de la Bucureşti trebuie să-i facă faţă: creşterea infracţionalităţii. Soluţii sunt pentru guvernanţi şi nu sunt neapărat noi; ele stau la dispoziţia celor care vremelnic ne conduc: 1creşterea pedepselor pentru infracţiunile cu violenţă, a tâhăriilor, a furturilor care pun în pericol viaţa oamenilor (furtul de cablu electric, şine de cale ferată etc) – în timp ce infracţinile mici ar trebui să fie finalizate fără pedeapsa cu închisoare (pot fi date doar sancţiuni morale: munca în folosul comunităţii etc). 2.creşterea numărului de poliţişti, a procurorilor şi dotarea acestora cu tot ceea ce este necesar pentru îmbunătăţire