Artă activistă 1991-2008
După lovitura de stat din 1989, au urmat o serie de scandaluri pe scena artei românești. Noua direcție propunea eliberarea artei contemporane de prejudecăți și emanciparea prin artă. “Revoluția” însă nu a adus acea schimbare radicală de mentalități și nici nu a oferit accesul la acele libertăți menționate în Constituție. Așadar orice mișcare chiar și artistică a fost și este în continuare, confiscată.
Mulți artiști au simțit nevoia să-și branduiască un stil, pornind de la elementele spațiului cultural românesc ușor recognoscibile: Iosif Kiraly este deţinătorul fragmentării imaginilor urbane din perioada “tranziţiei”, Gorzo a pus sechestru pe “babe” şi “sexul din basme”, Vlad Nancă şi-a adjudecat “Dacia 1300″ ș.a.m.d. Urmăriți câteva exemple în ordine cronologică:
1991 – Expoziţia “Sexul lui Mozart” (instalaţie din prezervative), iniţiată de Călin Dan, Iosif Kiraly şi Dan Mihălţeanu la împlinirea a 200 de ani de la moartea compozitorului. Inițiată pe 5 decembrie 1991, instalația a stârnit primele reacţii violente după ‘89, mai învrăjbite chiar decât efectul Mineriadelor asupra populației bucureștene. După “Sexul lui Mozart” la TNB etajul 3/4 a urmat o expoziție a tinerilor artiști proaspăt absolvenți. A fost pentru prima dată în România când s-a expus o lucrare cu caracter homoart de către Murivale, care a continuat seria de lucrări, susținând aparent drepturile minorităților LGBT.
2004 – Expoziția “Stiff life”, Dumitru Gorzo şi Suzana Dan de la galeria Apollo. Lucrările cu scene explicit sexuale şi fundurile roz au apărut pe prima pagină a ziarelor. Tema aleasă pentru această expoziție exprimă pentru Gorzo: “Iubirea în secolul XXI, măsurată în centimetri de erecție și număr de orgasme. Este o compoziție sandwich, dinamică, deschisă și un amestec de registre cromatice: personaje monocrome în contextul unor
