Dănileţul a devenit substantiv comun. Îl voi utiliza ca atare – un dănileț, doi dănileți. Singura persoană din România care transpiră abundent, zi și noapte, de grija dănileților e Traian Băsescu. El transpiră și pentru Udrea și pentru Boagiu și pentru Videanu, fiindcă toți mor de grija dănileților, dar niciunul atât de tare ca Băsescu. Pielea lui Băsescu emite cea mai mare cantitate de nădușeală la litru, cuprinsă de frisonul anticipat că dănilețul ar putea să nu mai fie ce-a fost. Adică o proptea în șandramaua dezmembrată a justiției pentru ca bordeiul din aur și argint, cu turnulețe și broderii, al băseștilor, să reziste.
De grija dănileților pe care-i cheamă fie Morar, Hăineală sau Kovesi, fie Kovesi, Hăineală sau Morar, cei mai mulți procurori, cu toate că dănilețul a fost la bază judecător, Băsescu a alergat la miezul nopții în biroul adversarilor politici și i-a rugat când mieros, când răstit, când răstit, când mieros, să nu-i dea jos. Lăsați-mi dănileții și întorc universul cu cracii în sus. Asta n-a mai spus fiindcă se scăpa pe gură cu un adevăr care ar fi trădat o escrocherie. Ori, constituțional, președinții, chiar și cei demiși prin vot popular, n-au voie să se prezinte escroci.
Deasupra Oceanului Atlantic, plecat undeva unde a uitat de ce pleacă, Traian Băsescu a povestit cum ar vrea el să-și pună dănileții în funcții de procuror general și procuror de procurori și procuror șef de deneauri și de procuror adjunct de pus țăranii să jure cu mâna pe Biblie că n-au votat ce-au votat. Aterizat într-o insulă cu capul verde sau indigo sau violet, pentru a băga kerosen în popoul avionului, Băsescu a povestit despre cum va pune el dănileții generali și dănileții adjuncți la parchete. E de așteptat ca primul pas diplomatic în America Latină să fie acompaniat de rugăciunea dănileț pe care Băsescu o va rosti în fața gazdelor iar de la tribuna re
