- Social - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2013 Precum o papadie de primavara timpurie mi-a aparut, pe drumul peregrinarilor mele reportericesti, si plasticiana turdeana Marta Deleanu. Primavara, anotimp al inocentei, al descatusarilor, al trezirii la "viata”, dupa lunga ori scurta "noapte alba”. Am cunoscut-o pe doamna Marta Deleanu, impreuna cu prietena ei, clujeanca Voichita Cecalacean, si domnia sa plasticiana, intr-o tabara de pictura. Daca pe un scriitor nu-l vezi trudind la poezia, romanul, nuvela, schita sa etc., etc., iata, pe un pictor il poti privi, ba chiar admira, cum isi transpune pe panza ideile, trairile, in fata sevaletului, cu pensula, spaclul in mana, insotit de tuburile de culori, pe care le "framanta”, apoi le fixeaza la locul lor. Nu o data i-am privit, i-am vazut cu cata migala, seriozitate, traire se dedica pasiunii lor, venita, iscata poate de niciunde. Cine stie. Noi, privitorii lucrarilor de arta, nu ne dam seama. Doar ei, pictorii, stiu la ce s-au "inhamat” sub legamantul sufletului. Ei bine, asa mi s-a prezentat mie, unui profan al picturii, doamna Marta Deleanu, intr-o tabara organizata la Sovata de Asociatia Artistilor Plastici Mures, in a carei familie a intrat cu toata dragostea, cu constiinta implinirii artistice si in alt plan al creatiei. Marta Deleanu este membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania, Filiala Bucuresti, absolventa a Institutului de Arte Plastice si Decorative "Nicolae Grigorescu” din Capitala. Cand o vezi in fata sevaletului, ai revelatia unei pictorite de o seriozitate si sensibilitate dezarmante. Parca nici nu clipeste cand isi fixeaza culorile pe panza. Doar zambetul acela dintr-un colt al gurii te cheama, te indeamna, sa vezi ce face. Traire si iarasi traire pe altarul artei. In firea omului sta arta; dispozitiile lui pot si trebuie sa dobandeasca cu timpul forma desavarsirii artistice. Nu am puterea de a judeca, c