„O minimă legătură cu realitatea sau cu plauzibilul trebuie să rămână.“ Crin Antonescu (ianuarie 2013)

Nu întâmplător, săptămâna trecută a fost re­lansată ridicola joacă cu datele alegerilor (eu­ropene şi prezidenţiale). Ridicolă, pentru că pre­dictibilitatea calendarului electoral este un ele­ment fundamental al ori­cărui regim democratic, iar du­pă jocurile, inclusiv pe acest subiect, de anul trecut, măcar acum am putea să ne abţinem. Însă nu este în­tâm­plător faptul că această dis­cuţie, cu implicaţii majore în problema mandatului pre­zi­denţial şi implicit a dura­bi­li­tăţii acordului între pre­şe­dinte şi primul ministru, este lansat acum. USL avea urgent nevoie de o cât mai groasă perdea de fum pentru a ascunde acumularea de veşti (foarte) proaste: cele aduse de buget, amânarea încheierii acordului cu FMI şi con­troversele legate de „reforma“ în sănătate. Am putea adăuga şi altele, dar acestea sunt suficiente pentru a trage concluzia că gu­ver­nul este departe de a prinde o viteză de croa­zieră.

USL a fost şi poate să rămână o formidabilă maşinărie de câştigare a alegerilor. Dar de 9 luni vedem că guvernarea USL e departe de a fi la fel de eficientă. Deşi PSD şi PNL „s-au luat“ la tribunal, e totuşi vorba de o coaliţie. Dar inerentele contradicţii sunt amplificate vi­zibil de două fenomene. Primul este cel al lip­sei de transparenţă asupra funcţionării in­ter­ne a coaliţiei. La coaliţiile pre­cedente puteam afla ce po­zi­ţii au partidele, deciziile asu­pra principalelor subiecte fi­ind rezultatul unor com­pro­misuri despre care opinia pu­blică era relativ informată. Acum, repetatele conferinţe de presă şi intervenţii te­le­vizate ale liderilor USL ur­mă­resc să ascundă neînţelegerile de fond. USL vrea să-şi spele rufele în familie, dar această strategie de comunicare e bună numai pe hârtie, pentru simplul fapt că USL e departe de a fi o famil