Este un lucru arhicunoscut că, în mod explicit, congresele celor trei partide componente ale USL – PSD, PNL şi PC – au decis, ceea ce electoratul avea să confirme prin votul său din 9 decembrie trecut, că Guvernul USL îl va avea premier pe Victor Ponta, iar României îi va fi propus ca preşedinte Crin Antonescu.

În disperare de cauză şi după ce au eşuat în încercările repetate şi zadarnice de a atrage PNL către PDL, perdanţii parlamentarelor au trecut la agresiuni făţişe contra lui Crin Antonescu, adversar inflexibil al lui Traian Băsescu. În fapt, un demers care avea ca scop esenţial şubrezirea până la destrămare a USL. În mod surprinzător, în ultima perioadă Crin Antonescu a avut parte de atacuri venite şi din interiorul PNL, partid în fruntea căruia se află. Pregătirea de artilerie marca Andrei Chiliman a fost continuată de Călin Popescu Tăriceanu printr-o manevră absurdă, echivalentă cu o şocantă lovitură sub centură. Anume, fostul preşedinte al PNL şi fostul premier a cerut ignorarea hotărârii Congresului PNL de a-l avea drept candidat pentru Cotroceni pe Crin Antonescu.

Într-o primă instanţă s-a considerat că asistăm la o încercare de decapitare a conducerii PNL la Congresul extraordinar din februarie al partidului, motivat de faptul că, asemeni unui om mărunt şi ranchiunos, Tăriceanu nu poate uita că, prin alegeri absolut democratice, Crin Antonescu i-a luat, în 2009, funcţia de preşedinte al PNL. Numai că, propunând alegeri interne pentru desemnarea candidatului PNL la Preşedinţia României, Tăriceanu a spus că “nu doreşte să candideze la şefia PNL şi nici la vreo altă funcţie importantă” la viitorul Congres. Mai mult, cu făţărnicie, a rostit cuvinte de laudă la adresa lui Crin Antonescu, afirmând că sub conducerea acestuia liberalii au obţinut o victorie electorală importantă în 2012. Dar, dacă acţiunea lui Tăriceanu nu este pornită din