În vreme ce liderii PNL teoretizează la Antena 3 un soi de antioccidentalism cu ștaif, miniștrii PSD au devenit curtenitori cu ambasadorii străini și caută să provoace cât mai multe întâlniri cu omologii lor, mai ales cu cei din statele UE.
După Emil Boc, un premier care cu greu își asuma atribuții cât de mici în politica externă, Victor Ponta demonstrează un apetit crescut pentru acest domeniu.
Pe de o parte, înghețarea PNL în logică antioccidentală, post referendum de suspendare, face ca Victor Ponta să fi devenit, fără niciun efort, unicul interlocutor valabil pentru ambasadele și cancelariile străine, din partea USL. Această situație va continua câtă vreme Crin Antonescu și miniștrii liberali resping contactele cu ambasadorii acreditați la București și se complac într-un soi de retorică antioccidentală, naționalist–populistă. În fond, principalul perdant este Crin Antonescu însuși, care-și șlefuiește astfel profilul de om politic nefrecventabil, de neprezidențiabil.
Pe de altă parte, premierul Ponta pare să înțeleagă că imaginea pe care o are afară, după acuzațiile de plagiat și după dezlănțuirea de furie de la referendumul de suspendare, se cere urgent reparată, dacă vrea să-și salveze cariera politică. De aici și disponibilitatea remarcabilă de a răspunde prompt ambasadorilor care-i solicită întrevederi. Mai mult decât atât, departe de haosul televizat care caracterizează guvernarea USL, se pregătesc câteva importante vizite ale premierului în străinătate, în cele mai importante capitale ale UE, Paris și Berlin.
Miza acestor vizite este uriașă. Să ne amintim că, dacă inițial Franța și Germania s-au pronunțat împotriva admiterii României în Schengen, fostul ministru de Externe Baconschi izbutise să convingă cele două cancelarii să revină asupra deciziei și chiar să inițieze mecanisme, cum a fost aderarea „
