Nicolae Grigore e de 18 ani în Giuleşti şi nu concepe ideea că echipa sa de suflet ar putea retrograda
Mijlocaşul de 29 de ani explică de ce nu ar juca vreodată la o rivală şi de ce Sabău a fost idolul său când s-a apucat de fotbal
Nicolae, câţi ani ai jucat la Rapid în total, ştii?
Ah... Păi am venit la 10 ani, deci...
Eşti din Bucureşti să înţeleg...
Nu, sunt de undeva dinspre Târgovişte, dacă ştii... din Brezoaia. Dar tatăl meu e rapidist înfocat, el m-a adus în Giuleşti, şi aici am rămas. Şi, până acum, la 29 de ani, am stat plecat doar un an şi jumătate, la Braşov. Deci fac 18 ani!
Trist majorat...
(Râde încurcat) Da, corect, majorat...
Şi în cei 18 ani te-ai gândit vreodată că la Rapid se va vorbi, chiar şi ferit, despre retrogradare?
Fiecare etapă are istoria sa, acum se începe una nouă. Până acum se vorbea de campionate, de cupe europene, de trofee, acum despre supravieţuire.
Dar nu e greu pentru tine, ca fotbalist, să mai fii motivat când ştii că doi ani nu poţi juca în cupele europene?
Nu ştiu, depinde de fiecare cum îşi găseşte motivaţia. Eu mă gândesc că poate, cândva, se va vorbi şi despre mine ca cel care a ajutat să salveze Rapidul.
Te gândeşti la Buffon, la Del Piero când spui lucrurile astea? Pare aşa, o paralelă cu Juventusul din 2006, când au fost retrogradaţi în Serie B...
Da, să ştii că m-am gândit şi la treaba asta. Ideea e că jucătorii care simt ceva pentru echipa asta trebuie s-o ajute în astfel de momente. În plus, în ultimii ani nu am câştigat ceva aici, deşi am câteva trofee la Rapid...
Ştii câte, fără să te gândeşti?
Cred că şapte. Dar nu le simt pe toate ca fiind ale mele pentru că, ştii cum e, simţi altfel când joci şi altfel când stai doar pe bancă sau în tribună. Îmi aduc aminte când am luat t