- Cultural - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2013 Ochean intors POEZIA SATULUI, SATUL POEZIEI Nu sunt un nostalgic, n-as vrea sa se intoarca vremurile care-au fost nici macar ca in anecdota cu Ion si Gheorghe: "Ma, Ioane, ce bine era pe vremea lui Stalin!” "Gheorghe, tu esti nebun? Aveai grau? N-aveai! Aveai malai? N-aveai! Aveai petrol? N-aveai! Si-atunci cum era bine, ma?” "N-aveam nimic, ma Ioane, da’ ce tanar eram!?” Si, chiar daca nu sunt un nostalgic, am nostalgia "lunii cartii la sate”, cum era cunoscuta in lumea literara luna februarie. Cu siguranta ca ratiunea alegerii acestei luni ca potrivita promovarii cartii la sate era sezonul mort pentru agricultura, sezon in care taranii stateau pe-acasa, cu mica lor gospodarie, ce mai ramasese dupa colectivizare, iar femeile torceau in claca sau puneau razboiul in actiune, sa-si teasa lepedeie, stergare si cate si mai cate. Dar, daca stam sa judecam drept, si in perioada interbelica actiunile astristilor in Transilvania vizau si ele culturalizarea, educatia... Perceptia pe care o am eu insa asupra "Lunii cartii la sate” (de pe la mijlocul deceniului opt) vine din intalnirile literare care se faceau la sate, dar si in orase, in luna februarie, cand plecau in "campanii” grupuri de scriitori din Capitala in toata tara si, impreuna cu scriitorii locali, organizau intalniri cu cititorii. E adevarat ca atunci Uniunea Scriitorilor avea bani si platea scriitorilor astfel de deplasari si nici gastile literare nu se radicalizasera inca. Am avut parte de astfel de intalniri, inca din anii de liceu, iar debutul meu literar, intr-un fel, e legat tot de o "luna a cartii la sate”, cand, la Bistrita, la Casa de Cultura a Sindicatelor, venisera Traian Lalescu (fiul marelui matematician Traian Lalescu), Vasile Netea (istoricul), Liviu Bratoloveanu, Valeriu Goruneanu, dar si bistritenii Valentin Raus, Dumitru Andrasoni, Virgil Ratiu s.a., si