Inca nu-mi este clar daca show-ul la care am asistat cu totii intre FMI si autoritatile romane a fost aranjat sau am asistat la o disputa reala. Tind sa cred ca am fost toti dusi de nas. Din punctul meu de vedere am asistat la o rutina ieftina de film American: politistul bun versus politistul rau. De ce spun asta? Iata cateva motive, scrie Florin Citu pe blogul sau.

In primul rand FMI ca insitutie internationala nu intra in dispute de aceste gen chiar si in culise. Reputatia acestei insitutii este mult prea importanta si nu vrea sa fie vazuta niciodata ca o institutie “inflexibila, fara scrupule, doar interesata de propriile profituri”. FMI trebuie sa ramana in ochii cetatenilor ca o instutie care te salveaza atunci cand situatia este cea ma dificila. Altfel nimeni nu ar mai apela la FMI. S-ar impurmuta de piata internationala, poate la un pret mai mare dar fara presiuni directe in ceea ce priveste reformele, constructia bugetara etc.

In al doilea rand situatia de acum nu este cu nimic diferita fata de ultimele vizite ale FMI. Si chiar daca ne uitam la perioada in care echipa actuala a FMI a vizitat Romania vedem ca problemele discutate in aceste zile sunt aceleasi ca si acum 4 luni, 6 luni sau 12 luni. Totusi, echipa FMI a recomandat ca Romania sa aiba acces la finanatare si implicit a apreciat ca guvernul Ponta a indeplinit obiectivele din program. Mi se pare o lipsa foarte mare de pragmatism (sau realism) aceasta graba pentru a face reforme structurale in urmatoarele 2 luni dupa ce ai fost de acord cu progresul reformelor in ultimele 12 luni. Iar FMI nu poate sa fie suspectata de lipsa de pragmatism (poate doar de lipsa de realism). FMI stie foarte clar ca Romania nu poate sa implementeze reforme structurale in urmatoarele 2 luni fara un cost major pentru economie, cost pe care nimeni nu vrea sa si-l assume acum.

In al treielea rand mesajul de fi