A fost voluntar pe cont propriu în Africa, a făcut facultatea la Berlin şi trăieşte în Santiago, cu un chilian, David Espejo. Au împreună o fată de cinci luni căreia i-au dat numele unui băiat din Uganda.

O aştept pe Andra în staţia de metrou „Universidad Catolica“. Mă smulge din reveriile mele sumbre cu puterea unui accent moldovenesc nealterat. „Sie faşi, hăi?“. E din Iaşi, e a doua fată din Iaşi pe care o întâlnesc în ziua aceasta, şi şi ea are tatuată o verighetă pe deget. Îşi duce copilul în cârcă. E fetiţă. O cheamă Amani. În swahili, „Amani“ înseamnă „pace şi armonie“. Andra poartă un piercing în nas şi are tatuat pe umărul stâng poezia din filmul „Invictus“, cu Morgan Freeman în rolul lui Nelson Mandela.

În contra imperialiştilor

Vom merge în parc, dar vom trece prin faţa Facultăţii de Arhitectură a Universităţii de Chile. Mă opresc în faţa unui tablou gigantic al lui Salvador Allende. Aici se protestează intens. E un cuib de comunişti care sunt contra Summitului UE-CELAC. Vinerea trecută a fost un miting mare, s-a format o coloană din stângişti, studenţi, feministe, homosexuali, care au mărşăluit până în faţa Palatului La Moneda, sediul Preşedinţiei, fără revendicări bine conturate. A fost şi Andra cu ei, mai mult din curiozitate. Mă fotografiez sub un afiş care îi anunţă pe imperialişti că proletarii nu se tem de ei. Aici, departe de zgârâie-nori, e America Latina pe care o căutam. Aşa trăiesc săracii: poarta maiouri, beau apă de la cişmea şi îşi vând unul altuia nimicuri. În piaţa de peşte, preţurile sunt de două ori mai mici ca în supermarket.

Mergem în parc, să ne întâlnim cu David. Amani trebuie schimbată şi va fi, pe iarbă. Nu e singurul copil schimbat aşa. E o relaxare suprarealistă aici. Viaţa Andrei e incredibilă. Notez din când în când, dar mai mult nu. O ascult uluit, fără să scot niciun cuvânt. Nici măcar nu înregistrez pe