Naţionala de handbal masculin a Spaniei e noua campioană a lumii, confirmând supremaţia ibericilor în sporturile de echipă.
16.000 de oameni, înghesuiţi în Palau San Jordi din Barcelona, au savurat duminică seara succesul Spaniei în finala Campionatului Mondial de handbal masculin. A fost un 35-19 administrat Danemarcei, care face inutile orice comentarii. Dincolo de asta însă, această nouă performanţă a ibericilor confirmă supremaţia Spaniei la sporturile de echipă, supremaţie începută acum zece ani.
Sportul, prioritate naţională
Spaniolii sunt buni la fotbal, handbal şi baschet, cele mai populare sporturi de echipă. Cum au ajuns aşa? Dezvoltând sportul prin programe guvernamentale. Mişcarea a început după Olimpiada de la Barcelona, din 1992, când statul a fost nemulţumit de numărul de medalii luate de sportivii spanioli, considerat prea mic în raport cu poziţia de ţară gazdă, dar şi cu posibilităţile Spaniei. Şi de atunci s-a decis ca sportul să fie inclus pe lista priorităţilor naţionale. A apărut ADO (Ayuda al Deportista Olimpico - Ajutorarea Sportivului Olimpic) şi în întreaga ţară s-a cultivat idea că Spania poate câştiga medalii în orice sport. Evident, şi cu investiţii pe măsură. Pe teritoriul ţării au apărut sute de săli de sport, la fel de multe terenuri, iar numărul orelor de educaţie fizică a crescut în şcoli. Programele de promovare a sportului în rândul copiilor au părut la început agresive, dar cu timpul şi-au dovedit utilitatea. Spaniolii au insistat mult pe sporturile de echipă, considerând că acestea ajută şi la disciplinarea şi dezvoltarea puştilor în cadrul societăţii şi încurajează respectul. În plus, jocurile de echipă atrag mult mai mult, fotbalul, handbalul ori baschetul fiind mult mai mediatizate decât boxul, luptele ori chiar gimnastica. Rezultatele strategiei nu au apărut peste noapte, dar la un deceniu de la demara
