N-o fi Râșca polul creativității moldave, dar câte ceva puțin obișnuit pare a se petrece pe-acolo – altfel, numele comunei ar rămâne legat doar de acela al mănăstirii ctitorite de Rareș. De ziua Unirii, revista „Cronica veche” a invitat corul „Flori de măr” din Râșca să susțină, la sediul redacției din clădirea Galeriilor „Dana”, un concert asezonat cu poezie. Aveam de ales între invitația de a mă afla la tribuna oficială din Piața Unirii și aceea la evenimentul de la „Cronica veche”. S-or supăra autoritățile, nu s-or supăra, dar am ales nefestivitatea matineului de muzică și poezie. N-am regretat: am avut parte de o întâlnire cu Bucovina profundă, departe, foarte departe de zbuciumul politicianist al ultimilor ani. „Noi suntem cei chemați să apărăm / Munții noștri cei frumoși”, cântau bucovinenii, și dincolo de această concisă profesiune de credință, nimic nu poate rezona mai profund și mai românesc.
Formația n-are cum avea subtilitățile de orfevrărie ale „Madrigalului”, cum „Madrigalul” nu va avea niciodată „vâna” și vânjoșenia copleșitoare a corului din Râșca... Așadar, într-o comună suceveană, Râșca, funcționează un cor bărbătesc care, până acum, a susținut zeci și zeci de spectacole în țară și-n străinătate, a recoltat sumedenie de premii, iar brandul „Flori de măr” a căpătat prestigiu și căutare. Ceea ce nu m-ar mira, dacă n-aș ști că-n Bucovina există zeci de sate precum Râșca, unele mai potente financiar și așezate în zone cu incomparabil dever turistic. Și acolo s-or găsi bărbați care iubesc cântul, etnografia tuturor zonelor oferă costume poate chiar mai spectaculoase decât sumanele celor din Râșca – numai că puțini au fost dăruiți cu puterea de a însufleți, organiza și instrui concetățenii până a-i aduce în pragul actului artistic de ținută și răsunet. Și nimic nu e dacă nu-i omul care să sfințească locul!
Probabil s-ar cuveni să luăm în con
