PNL a ajuns din nou la guvernare. Fara a detine, insa, pozitia de prim-ministru. Dar ocupand o pondere insemnata in Guvern. Si in adminsitratia publica locala. Detine, impreuna cu partenerii din USL, o pondere fara precedent, de 70 la suta, in Parlamentul Romaniei. Poate participa major la schimbarea cursului istoriei si la ameliorarea vietii romanilor. Dar si riscurile pe care si le asuma sunt pe masura. PNL are sansa istorica de a castiga imens in urmatorii patru ani dar este, in aceeasi masura, amenintat si de pericole mortale.

Presedintele PNL, Crin Antonescu, a anuntat, pe un ton lipsit de orice fel de echivoc, intentia sa si a conducerii partidului de a promova, pentru prima data in istoria recenta, acele mecanisme si acele tipuri de comportament care ar permite desprinderea Parlamentului din rolul nefast de remorca a Guvernului si transformarea acestei importante institutii a statului de drept intr-o putere reala, independenta, nu numai legiuitoare, ci si controloare exigenta a actului de guvernare. Chiar daca sau tocmai fiindca acest Parlament a investit in Guvern, pe care este decis sa il sustina. Tocmai fiindca USL s-a angajat in fata natiunii, printr-un program de guvernare de patru ani. Ce presupune, insa, acest lucru? Si de ce un asemenea proces ar fi o mare sansa pentru PNL?

Este adevarat, din 1989 pana in prezent, intotdeauna, exceptie facand doar momentele de mare criza politica, Parlamentul s-a comportat pur si simplu ca un instrument al Guvernului. Motivul l-a constituit fie existenta unei majoritati fragile, care nu permitea atitudini mai dure ale forului legislativ si de control al Executivului, fie servilismul de care au dat dovada politicienii parlamentari in fata sefilor lor, aflati de obicei in pozitii cheie in Executiv. Sau tentatiei mult prea mari a fiecarui parlamentar in parte ca, in tentativa de a rezolva problemele comunit