Prăvăliile chinezești găzduite, cu chirie, de una din firmele lui Nicu Dumitru, pe care-l știu de când era puști, îmbracă de vreo două decenii amărâții României. Îi îmbracă gros, cu haine accesibile și-i scapă de iarnă. Și azi, cu 100 de lei, în partea de negoț chinezesc a Bucureștilor îți îmbraci toată familia și o scapi de frig, chiar dacă familia e numeroasă, compusă din nevastă, soacră și șapte copii minori. E gestul patriotic al lui Nicu, cândva copil sărman, născut într-o periferie a Bucureștilor, și, involuntar, al negustorilor chinezi. Ei bine, ultimele bombe de presă, care ne-au repropulsat în zona de interes a presei mondiale mă bagă în ceață. Românii au furat ieri două mii sau două milioane, n-am înțeles exact, de costume Armani în Italia și tot românii au penetrat, cu sculele lor care nu mai sunt târnăcopul și ranga, unul dintre cele mai păzite muzee din lume, în Olanda (eu l-am vizitat dar nu mi s-a lipit nici-un tablou de dește), șterpelind ceva Gauguin, un pic de Matisse și, parcă, nițel Picasso. Mamă! Românii s-au emancipat de la portofele și fură haine Armani și tablouri care fac zeci de milioane, ba chiar sute de milioane de euro. Fură doar marfă de firmă. Sper să nu mă înjure amicul meu Nicu, spunând că îndrept bandiții spre spațiul lui închiriat negustorilor chinezi, dar la el nu-mi aduc aminte să se fi înregistrat vreun jaf. Nicio tentativă de jaf la pufoaice? Hai băieți! O tonă de pufoaice, ce ziceți? Sunt bune, am cumpărat și eu una din Beijing.

Hoții români s-au emancipat. Dau cu jula în patria lui Van Gogh și ciordesc costume musai Armani. E drept că după aia nu mai știu ce să facă cu ele. Cui să vinzi, în Obor, un Gauguin și unde să dai, pe sub mână, ca pe un telefon mobil substituit în tramvai, niște țoale pe care le îmbraci doar la nunta de aur sau de argint sau de fildeș, nu mai știu cum se calculează, a reginei Angliei? Nu-s c