Zece tineri, componenţii trupei No Limit, elevi sau absolvenţi ai Centrului Şcolar „Beethoven“ din Craiova, fac ce mulţi dintre noi, cei care auzim şi vorbim, nu suntem capabili. Sunt o familie, se înţeleg ca fraţii, suferă, se bucură sau plâng de fericire unul pentru celălalt. Ascund în spatele ochilor senini şi sinceri poveşti emoţionante, triste, ce le-au marcat existenţa.

De ei se ocupă oameni deosebiţi: actori, pictori, cadre didactice, persoane în care aceşti tineri deosebiţi şi-au găsit un sprijin. În şcoală, şi-au găsit familia adoptivă, dar şi drumul în viaţă. Dansul şi teatrul au trecut de mult de la stadiu de pasiune sau terapie la cel de meserie. Mirabela, Irina, Silvia, Adelin, Cătălin, Cristian, Petre, Gigi, Nicu şi Laura sunt tinerii care şi-au depăşit condiţia şi care prin ambiţie şi multă muncă şi-au descoperit talente nebănuite. Au luptat, în ciuda deficienţelor cu care s-au născut, cu greutăţile, şi-au ales doar modele de viaţă pozitive, şi-au convins părinţii că prin artă se poate trăi. Suferă şi iubesc la fel ca tinerii de vârsta lor, muncesc însă înzecit pentru a fi acceptaţi aşa cum sunt de către societate. Nu au posibilităţi materiale, cei mai mulţi provin din familii cu venituri modeste, oameni de la ţară, simpli, pentru care onestitatea este prioritară. Părinţii acestor copii nu au probleme cu auzul şi numai un gram de ghinion a făcut ca ei să se nască precum cele peste 30.000 de persoane cu deficienţe grave de auz sau vorbire, care folosesc limbajul semnelor în România. Doar trei dintre ei verbalizează mai bine, între ceilalţi şi familie existând chiar şi azi, după atâţia ani, bariera comunicării. Nu toţi părinţii acestor tineri ştiu limbajul semnelor. Prin dans au reuşit să treacă graniţele ţării, participând la festivaluri din străinătate, la concursuri organizate de Asociația Surzilor din România. Au ajuns astfel să viziteze Fr