La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul Tãrii hotãra la Chisinãu, în prezenta lui Alexandru Marghiloman, seful guvernului de la Bucuresti, unirea Basarabiei cu patria mamã România. Marea Unire a fost desãvârsitã prin actul de la 18 noiembrie / 1 decembrie 1918. Constitutia din 1923 prevedea, la articolul 7: “Românii, fãrã deosebire de origine etnicã, de limbã sau de religie, se bucurã de libertatea constiintei, de libertatea învãtãmântului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociatie si toate libertãtile si drepturile stabilite prin legi”. Guvernantii au urmãrit, dupã terminarea rãzboiului si realizarea Marii Uniri: refacerea scolilor distruse, asigurarea accesului la învãtãturã pentru toti tinerii si organizarea unitarã a învãtãmântului pe cuprinsul tãrii. O importantã deosebitã se acordã si învãtãmântului din Basarabia, fapt reflectat si de cresterea numãrului stiutorilor de carte, de la 19,4%, înainte de rãzboi, la 38,1%, în 1930 (la nivelul României, numãrul stiutorilor de carte se ridica la 57,0%). Constitutia din martie 1923 prevedea: “Învãtãmântul este liber în conditiile stabilite prin legile speciale si întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice. Învãtãmântul primar este obligatoriu”. Cu toate acestea, autoritãtile române se confruntã în Basarabia, dar nu numai, cu unele probleme provocate de etnicii rusi si evrei, asa cum este în cazul orasului Soroca, asezat la un vechi vad al Nistrului, pãzit în Evul Mediu de o cetate. În 1930, orasul Soroca numãra 14.661 de locuitori. În judetul Soroca întâlnim, în 1934, urmãtoarele institutii scolare secundare: Liceul de bãieti, Liceul de fete, Liceul Tehnic Agricol, Liceul evreesc, nouã gimnazii, patru gimnazii industriale, o scoalã profesionalã de cântãreti bisericesti si una de agriculturã. Minoritarii refuzã folosirea limbii române în scoalã, iar unii dintre ei