În data de 22 ianuarie 2013 a fost prezentată forma noii legi privind Timbrul de mediu. Astfel, potrivit Ghidului timbrului de mediu, publicat de către Ministerul Mediului, taxa se va aplica având la bază principiul “poluatorul plăteşte”, deoarece se taxează în principal emisiile generate de maşină. Timbrul de mediu vizează nivelul de emisii şi tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5). În cuprinsul Ghidului se specifică faptul că timbrul de mediu va fi cu adevărat o taxă de mediu, pentru că se calculează în principal în funcţie de emisia de CO2, emisie ce este luată în calcul în întregime pentru timbru, faţă de 30% cât este prevăzut în legea în vigoare. De asemenea, prin acest timbru de mediu se doreşte stimularea înnoirii parcului auto naţional pentru a ajunge, în următorii ani, la standardele de poluare pe care Uniunea Europeană le impune statelor membre.

Forma taxei a stârnit deja controverse în rândul cetăţenilor români, ridicându-se două probleme majore: dacă mai poate fi atacată în instanţă această variantă a timbrului de mediu şi dacă este legală prevederea potrivit căreia pentru maşinile ai căror proprietari care au obţinut în instanţă restituirea taxei sau înmatricularea fără plata taxei se va percepe timbrul de mediu cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra acestora.

Mai poate fi atacată în instanţă această varianta a timbrului de mediu?

Răspunsul cu privire la această întrebare este unul afirmativ, întrucât nici această taxă nu are o variantă prin care să fie eliminate total nelegalităţile. Deşi se doreşte aplicarea principiului „poluatorul plăteşte” forma timbrului de mediu atrage încălcarea normelor legale privitoare la dreptul de proprietate apărat atât de Constituţia României, cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Observăm că, prin noua formulă de calcul al timbrului de mediu, taxa creşte fo