În ultima decadă a lunii ianuarie, mai exact cu o zi înainte ca pe ecranele receptoarelor tv să se reverse iarăşi imagini cu tot felul de nostalgici comunişti care-l plâng pe Nicolae Ceauşescu, postul de televiziune digi 24 a difuzat un documentar ce trebuia demult transmis în România.

Filmul se numeşte Dezastrul roşu, a fost realizat în 1988 în principal de jurnalistul belgian Josy Dubié, vorbeşte despre România ultimilor ani ai “epocii de aur” din a cărei realitate are meritul de a fi desprins fotograme esenţiale. Dezastrul roşu are de asemenea calitatea de a ne fi reamintit disidenţa Doinei Cornea, scrisorile ei adresate postului de radio Europa liberă, dar şi lupta unor intelectuali români, refugiaţi în Occident, de a face cunoscută în Europa de Vest şi în Statele Unite adevărata faţă a socialismului dinastic de tip ceauşist. Printre ei, Mihnea Berindei şi Dan Alexe. Mihnea Berindei, despre ale cărui eforturi şi zbateri de a introduce în presa franceză articole despre situaţia din România dau seama nenumărate şi admirative însemnări din Jurnalul Monicăi Lovinescu, e nu doar personaj de film documentar. El e, deopotrivă, unul dintre personajele volumului Cărturari, opozanţi şi documente –Manipularea Arhivei Securităţii, apărut în anul 2013 la editura Polirom din Iaşi, sub semnătura lui Gabriel Andreescu. Fost student eminent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, fiu al profesorului şi academicianului Dan Berindei, având în tinereţe şansa unei frumoase cariere academice în ţara natală, Mihnea Berindei a abandonat totul, a riscat totul, şi-a asumat chiar povara unei drame de familie cu discreţie amintită în carte, şi, după ce a ales exilul, şi-a sacrificat cariera proprie spre a sări în sprijinul celor aflaţi în primejdie în România. Câţiva ani după 1989, organizaţii obscure, ziarişti de mâna a treia, manipulând în chip abuziv şi interesat