Vestea că Dan Voiculescu a demisionat din Senat pentru, chipurile, a se pune la dispoziția Justiției este un autoplagiat inedit în viața politică românească.

După cum știm, Dan Voiculescu a mai făcut exact același gest, în 2012, tot pentru a scăpa de justiție! De fapt, pentru a amâna luarea unei decizii.

Așadar, în colegiul unde a candidat Dan Voiculescu vor fi organizate alegeri, dar legea nu îi interzice demisionarului să candideze din nou. Și, din nou, s-ar putea să câștige!

Mecanica intrării și ieșirii, a intrării și iar ieșirii din Senat a Domniei Sale pune în evidență nu doar o dilemă hamletiană — a fi sau a nu fi condamnat –, ci, mai ales, ilustrează modul tertipulistic în care „marii bărbați” ai României de azi se comportă.

„Tertipulistic” este un cuvânt special creat pentru fostul turnător familial și vrea să însemne: „ființă umană sau reptiliană care se folosește de tertipuri”.

În alte cazuri, o formulă mai inocentă ar putea suna așa: „tertipuristic”, dar orice urmă de purism mi se pare a fi exclusă cu privire la demisonarul în cauză.

Așadar, un nou tip de plagiat în capitala României, un sănătos dar nu frumos autoplagiat, într-o țară în care plagiatura (să iertați calcul lingvistic) e mai puțin disconfortant decât revolta sangvinică a unui hemoroid.

Eaxct în același timp cu autoplagiatul lui Voiculescu, aflăm că, în capitala Olteniei, Dr. Olguța Vasilescu, ediluța supremă a Băniei, ar fi fost găsită cu o frumoasă teză de doctorat plagiată.

Sigur că între cele două plagiate există o mare diferență: dacă în cazul Voiculescu, autorul e chiar Voiculescu, în cazul Olguței, paternitatea / maternitatea lucrării e mai nesigură.

Se știe, politicienii sunt exemplare mai ocupate, astfel că nu e exclus, ba chiar e recomandat! ca lucrarea să fie scrisă de alții. De negri, cum ar veni, care. fiind plătiți, beneficiază de prot