- Editorial - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2013 Pe masura ce inaintam prin acest secol furtunos al mileniului al treilea, tot mai des intalnim personajele din lumea eroilor lui Nenea Iancu, traind ferma convingere ca, la tot pasul, Caragiale este printre noi, cu moftangiii, cu pisicherii, cu mangafalele, cu Mitele, Zitele si Miticii, purtand mastile acestui prezent. Un Caragiale mai autentic, mai actual si mai profund ca oricand, in receptarea posteritatii cu toate legile ei moftologice. Un Caragiale contemporan, inteligenta diabolica in crearea galeriei de personaje, tot mai actual. In cartea "«Caragialumea» - matrice si prefigurare”, Cristian Stamatoiu reda acea surprindere a unui japonez, socat sa afle ca autorul "Scrisorii pierdute” si al "Noptii furtunoase” murise, la Berlin, in anul 1912. Lui, gazetarului nipon, nu-i venea sa creada ca autorul care prinsese in varful penitei lumea moftangiilor, coruptia, mecanismul perfid al justitiei si eroarea judiciara, chilipirul, politicastrii si mazetele, farsorii, mangafalele, gogomanii, tatele, lichelele, impostorii, sapatoria, stupiditatea, golania din "Marea trancaneala” a existentei de-a-ndoaselea, politicienii expresiei "curat-murdar”, cocotati in varful piramidei politice, a murit departe de tara, in anul 1912, ca geniul nativ, Caragiale, demult nu mai este contemporanul nostru. Incat ajungi, repede, la concluzia scriitorului Ion Ilie Milesan, din acel "Avertisment” facand parte din serialul de 16 episoade, publicat in "Cuvantul liber” in anul 2002: "Caragiale este mai actual ca oricand.” O realitate romaneasca in care "Mitica al nostru este, parca, mai preocupat ca oricand sa-si dea duhul, cat mai repede, capra vecinului, chiar si vecinul, intr-o vreme metastaziata”, populata de o fojgaiala de smecherasi, "printr-un timp al «blestemului dezunirii» romanesti, supus tuturor scenariilor abracadabrante si rocambolesti”. Car