Se vorbeşte foarte mult în ultimul timp despre decizia conducătorilor din Gruia de a-şi vinde vedetele din Liga Campionilor, Bastos şi Sougou. Cam la fel de mult ca în octombrie 2012 atunci când Andone a fost aruncat a doua oară din corabia alb-vişinie.

Nu-l trec alături de cei doi pe Luis Alberto pentru că acesta nu m-a convins că ar fi meritat să fie păstrat, în ciuda golului marcat în ”Teatrul viselor”. Ba îndrăznesc să afirm că meciul de la Manchester a fost singurul în care brazilianul a demonstrat că are calităţile unui titular. În rest mi s-a părut un jucător fricos, lipsit de iniţiativă, tot timpul cu spatele la poarta adversă, pasând mingea doar spre colegii săi din defensivă, rareori spre mijlocaşi şi niciodată spre atacanţi.

N-am înţeles niciun moment care au fost calităţile care l-au făcut pe Ioan Andone şi apoi pe Paulo Sergio să-l păstreze titular aproape meci de meci. Aguirregaray era zece clase peste el...

Dar să revenim la ”vedetele” Ligii Campionilor. Şi voi afirma din capul locului că atât Bastos, cât şi Sougou au arătat foarte puţin la CFR din ceea ce jucaseră în Liga Sagres. Am urmărit la un moment dat îndeaproape campionatul lusitan şi desigur că amândoi mi-au sărit în ochi, la Braga, respectiv Academica. Iar când Paszkany l-a adus la Cluj pe Bastos mi-a fost foarte greu să înţeleg motivele pentru care şefii clubului portughez au acceptat să-l cedeze. Sigur că pe parcursul şederii sale la Cluj brazilianul a arătat tuturor latura mai puţin plăcută a personalităţii sale: CAPRICIOS, EGOIST, GREU DE MULŢUMIT.

Am stat odată la mese învecinate la Napoli Centrale şi l-am întrebat de ce nu joacă aşa cum o făcea în Portugalia. M-a luat pe după cap, mi-a oferit o sticlă de bere, şi mi-a arătat câţiva prieteni cu care stătea la masă, conaţionali de-ai săi. ”Eu joc pentru ei, iar atunci când sunt singur nu-mi place. În Portugalia a