“Acum trebuie să merg la bază, în Germania, acolo suntem staţionaţi, iar apoi încă două – trei săptămâni în Afganistan. După aceea mă întorc în State şi apoi mă pensionez. În general, soldaţii ca noi sunt activi în jur de 10-12 ani, după care sunt scoşi la pensie. Daţi-mi repede un baston, că-s pensionar… “

Costel Baciu

Soldat de meserie, clujeanul Costel Baciu a părăsit România în 1992 la vârsta de 10 ani, stabilindu-se cu familia în Atlanta, SUA. După absolvirea liceului militar, la doar 17 ani jumătate, tânărul se înrolează în Legiunea Străină. De aici viaţa lui se schimbă cu totul şi primeşte un nou statut, pe care este conştient că îl va purta toată viaţa. Devine soldat. Mai târziu, printr-un joc de circumstanţe, tânărul clujean este cooptat în armata americană, iar de aici încep misiunile militare în cele mai negre puncte de război din lumea noastră modernă. În 2008, este detaşat în misiune de supraveghere în capitala Irakului, Bagdad, un teren minat, unde de multe ori ziua normală „de lucru” se termina cu schimburi de focuri de armă împotriva insurgenţilor irakieni.

După Irak au urmat şi alte misiuni la fel de periculoase, precum cea mai recentă, din Afganistan. „Toţi ne judecă că suntem acolo pentru petrol, pentru bani, pentru interese. Noi mergem acolo pentru că suntem trimişi, primim ordine. Guvernul american poate are interes, nu noi soldaţii. Noi mergem acolo pe un salariu de nimic”, povesteşte tânărul soldat, proaspăt întors pentru câteva zile în ţară, unde şi-a revăzut prietenii şi apropiaţii.

Camaraderie

Experienţa frontului, nesiguranţa zilei de mâine, viaţa în camaraderie, toate şi-au spus cuvântul asupra sa. În Afganistan a descoperit o lume total diferită faţă de ceea ce ştia, o viaţă trăită la limită, „ca în filme”. „Ce am văzut în Afganistan? Sărăcie totală. Sate izolate complet de civilizaţie. Noi încercăm să facem