Emeric Ienei face în curând 76 de ani şi tocmai a trecut peste o operaţie dificilă pe cord.

Se simte bine acum, iar gândul îi stă tot la fotbal, la naţională şi la , echipa cu care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni.

Cum v-aţi simţit după operaţie?

Tuşeam un pic, mă durea. În timpul operaţiei nu am simţit nimic, normal, eram în anestezie totală.

V-aţi uitat după operaţie să vedeţi ce tăietură aveţi?

Nu m-am uitat pentru că eram bandajat. Eram într-o rezervă în care a stat şi soţia mea. În fiecare dimineaţă şi după prânz, control, iar după şase zile mi-au dat drumul acasă.

Şi cum vă simţiţi acum?

Multă lume mă întreabă, mi-e şi jenă să zic. Dom'le, nu simt nimic! Dar ştiu eu ce e acolo, înăuntru?

Faceţi sport? Ceva mişcare?

Da, doctorul mi-a spus să fac zilnic plimbări lungi. Şi fac asta şi dimineaţa, şi după-amiaza. Acum, mă simt bine! Am slăbit 12 kilograme.

Şi trebuie să ţineţi regim strict?

Da şi mi-a fost greu. Oricum, nu exageram eu nici înainte, plus că sunt şi un tip din ăsta disciplinat, deformaţie profesională, deşi nu am fost profesionist militar. Dar, îţi dai seama, fără sare, fără zahăr, fără grătar. Totuşi, mi-a spus şi doctorul după o lună: «Domnu' Ienei, trebuie să intraţi în normal».

Bănuiesc că v-a sunat multă lume...

Da, foarte mulţi m-au sunat. Telefonul bineînţeles că a fost la soţia mea, dar îmi spunea de fiecare dată când suna cineva.

Un pahar cu vin roşu de Revelion!

Şi băieţii de la Steaua '86?

M-au sunat, cred că toţi. Şi de Revelion la fel. Apropo, l-am făcut cu Duckadam la Moeciu şi am băut un pahar de vin roşu. Doctorul chiar mi-a spus că în fiecare zi pot să beau un pahar de vin roşu.

Mai aveţi dureri?

Nu am avut şi n-am. Acum o săptămână a fost frig aici, la Oradea. Am ieşit