Monarhia a rezistat vreme de 82 de ani la cârma României, dar existenţa ei – în forma cunoscută şi sub dinastia de Hohenzollern – a fost mereu ameninţată de alte proiecte politice. Cum ar fi arătat ţara dacă ele deveneau realitate? Adevărul şi Dela0.ro vă oferă câteva tablouri.
Petre P. Carp a trecut deja de pragul celor optzeci de ani de viaţă, dar nu-şi găseşte liniştea în acest început de 1917 care pare mai degrabă a fi sfârşit de lume pentru România. La capătul ăsta de timp bătrânul Carp este, probabil, cel mai influent lider conservator în viaţă.
Şi ce traseu a parcurs Carp! Când se năştea în familia spătarului Petru de la Curtea Domnească a Moldovei şi a Smarandei, fiica unor boieri din Dealu Mare, România nu exista, generaţia paşoptistă era încă în formare, pe teritoriul Principatelor se aplicau prevederile Regulamentelor Organice, iar la Iaşi domnea prinţul Mihai Sturdza. Era 1837, iar Pavel Kiseleff, iată un nume cunoscut până şi băieţilor de bani gata care-şi plimbă caii putere pe bulevardul ce-i poartă numele, Kiseleff deci era un bărbat în toată puterea.
Optzeci de ani mai târziu, P.P. Carp, ajuns o icoană a conservatorismului românesc, e trecut deja prin toate. A văzut revoluţiile secolului al XIX-lea răscolind sentimentele naţionale de la un capăt la celălalt al Europei, a văzut mărirea şi decăderea lui Cuza, instaurarea monarhiei la Bucureşti, transformarea României în regat independent şi chiar începutul acestui război total, căruia nimeni nu îi înţelege acum adevărata dimensiune. E un clişeu, dar istoria se scrie şi cu clişee: ştim astăzi că la finalul primei conflagraţii globale, România avea să devină Mare, printr-un concurs de împrejurări care continuă să mire cu forţa unui miracol.
Condiţiile lui P.P. Carp
În 1917, însă, rezultatul acesta pare nu doar radical, ci cu totul imposibil. Administraţia românească e în exil