Dezbaterea despre “clasa zero” e limitată la aspecte care au în vedere doar logistica sau “cantitatea” copiilor înscriși în această clasă, în raport cu cei înscriși la grădiniță, în grupa pregătitoare, în anii anteriori. Recent, ministerul de resort afirma că școlile au capacitatea de a găzdui această clasă, grădinițele fiind deficitare în ceea ce privește spațiul. Dacă într-adevăr școlile ar avea surplus de spațiu, atunci recomandat și eficient ar fi să dispară cursurile de “după-amiază”. Iar dacă toate clasele ar face cursuri doar dimineața, ar exista posibilitatea aplicării programului “școala după școală”.
Oricât de mult se insistă pe includerea clasei zero în învățământul primar, în acest an școlar – și cred că nici următorul nu va fi diferit - clasa zero se desfășoară fără o curriculă și o programă adecvată la noul sistem de învățământ. De fapt, ce făceau micuții în clasa pregătitoare la grădiniță - care ar putea la fel de bine să fie obligatorie și să nu aibă aspectul de “obligatoriu-facultativ”- fac la școală. S-a modificat doar locul unde se desfășoară această clasă tranzitorie spre clasa I. Și, de cele mai multe ori, locul este inadecvat: de la toaletele neadaptate la vârsta acestor copii, până la sălile de clasă.
Dar, dincolo de aceste aspecte discutabile, ceea ce face foarte “șchioapă” această dezbatere este necorelarea clasei zero cu modificarea clasei a IX-a de liceu. Aceasta clasă a fost inclusă în structura învățământului gimnazial o dată cu generația care a început gimnaziul în anul școlar 2011-2012. Mai limpede, clasa a IX-a de liceu este clasa a IX-a de gimnaziu. Aici e marea hibă.
În România, învățământul obligatoriu este de 10 ani. Ca să iasă la socoteală acest calcul, a apărut și clasa zero, și modificarea privind clasa a IX-a. Drept urmare, cinci ani de școală primară și cinci de gimnaziu. La final, elevul face ce dorește. C
