- Editorial - nr. 20 / 30 Ianuarie, 2013 O dimineata insorita de toamna tarzie a anului 1972. Un autobuz confortabil, al ONT Carpati, doldora cu compozitori, rula vesel catre "Marea cea mare”. Tanar redactor muzical la Radio Bucuresti, "boboaca”, inca nu apucasem sa-i cunosc pe toti personal, nici macar din studiourile de inregistrare. "Hait, m-am aranjat!” – zic in sinea mea. In afara de mine, o singura cucoana, parfumata cu Givenchy si eleganta, doar esarfa costa cat patru salarii de-ale mele. Nu stau langa ea. O fi vreo fandosita, iar eu sunt cu blugi.” Trezita devreme, inca somnoroasa, si fara chef, am vrut sa ma asez in spate, sa mai motai un pic. Nu m-au lasat. "Hai incoace, domnisoara! Nu, nici asa, primul scaun e pentru maestrul Nicolae Kirkulescu. E decanul nostru de varsta. Vino langa mine!” – aud o voce frumoasa si tanara, de tenor, de pe bancheta a doua. "S-a facut, «Teleenciclopedia» e emisiunea mea preferata, iar semnalul e superb. Merita Maestrul sa stea in fata!” – zic si dau sa privesc "tanarul”. Zambindu-mi cu gura pana la urechi, mai frumos decat pe micul ecran, inalt si elegant, dar deloc june, George Grigoriu se ridicase in picioare, indicandu-mi locul de la geam. Am incremenit. "Sigur ca da, se putea sa nu faca Gigi serenade? Of, tinerete…!”, glumi un alt glas placut, in preajma. Era protagonistul, eroul pentru care mergeam cu toata trupa la Teatrul Liric din Constanta – compozitorul Laurentiu Profeta, care avea premiera cu opereta "Marinarul visator”, pe libretul unui scriitor aproape necunoscut, pe atunci, Nicolae Itu. "Asa nu e bine. Speriati copilul!” - a intervenit Mircea Neagu, razand, singurul pe care il cunosteam cat de cat, si cu care schimbasem doua-trei vorbe in redactie, fiindu-mi prezentat de seful meu, domnul Iosif Sava. – "Noi stim cine e ea, iar ea, saracuta, nu ne cunoaste decat... opera. Hai sa ne prezentam!” M-a luat de mana