Ieri dimineaţa, pe când sorbeam simultan din ziar şi din ceaşca de cafea, mi-au căzut ochii pe o ştire unde se zicea despre o femeie lovită de un taxi pe trecerea de pietoni. În manualele adresate jurnaliştilor, ştirea este definită ca o „noutate de interes”. Dar un pieton lovit în România pe trecerea pe care legal are toate drepturile nu e nici noutate, nu e nici de interes. Ci e banalitatea banalităţilor. E ca şi când ai vorbi într-un ziar japonez de un mic cutremur. E ca şi cum ai scrie într-un ziar american că un şcolar a deschis focul asupra colegilor săi.

Încetul cu încetul, s-a ajuns aici. Nu mai e necesar să mai spunem cât de periculoşi sunt, în general, şoferii de taxi, care conduc ca nişte apucaţi şi trag de volan când şi unde au chef.

Doar şoferii maşinilor care onorează comenzile pentru pizza – mâncarea noastră tradiţională - mai conduc aşa de sălbatic. În concepţia lor de viaţă, noţiunea de prioritate se aplică doar când vine vorba de propriile lor persoane.

Trecerile de pietoni au ajuns pur şi simplu vopsea irosită de pomană. Nici un şofer serios nu mai ţine seama de ele, indiferent dacă cei care se încumetă să traverseze sunt femei vârstnice în baston sau copchilaşi nevinovaţi de clasa întâia.

Culoarea roşie la semafor e înverzită după pofta inimii, neîmpiedicându-i pe şoferi să-i ia pe pietoni la ţintă, ca la un concurs de tir cu automobilul.

Oricine ar păşi pe trecerea de pietoni, conducătorii vehiculelor trec val-vârtej, durându-i fix la schimbătorul de viteze. Iar dacă vreun nefericit ajunge fatal sub roţi, e numai şi numai treaba lui personală, unde nu se cuvine să ne amestecăm.

Cunoscut fiind modul de a ignora semnificaţia aşa numitelor zebre pentru trecători, când se întâmplă câte o tragedie ajungi să-ţi pui întrebarea aceea, pur românească:

- Şi, mă rog, ce căuta victima taman pe trecerea de pietoni? Alt