Ceea ce este, in mare masura, alarmant in raportul Comisiei Europene, difuzat astazi, se refera la libertatea de expresie. Se recomanda de catre oficialii europeni masuri, pana la urma de ordin punitiv, impotriva jurnalistilor care “exercita presiuni asupra justitiei” si altor institutii ale statului. In aceasta acceptiune, o lege a presei ar fi binevenita. Si chiar recomandata de catre partenerii europeni. Nu cumva ar trebui extinsa, si nu limitata, competenta Consiliului National al Audiovizualului? Iata o intrebare care face toti banii. Sa-i dam un raspuns.
Mecanismul de monitorizare si verificare aplicat Romaniei este, e bine sa stie toata lumea, un experiment. Un experiment UE, facut pe seama acestei tari de catre birocrati ai acestei importante institutii, cu complicitatea unor politicieni de la Bucuresti. La fel cum s-a intamplat si cu nasterea prin cezariana a Agentiei Nationale de Integritate. Acest mecanism a aparut, culmea, fiindca a fost solicitat de unii politicieni romani. Care, vremelnic, au condus institutia prezidentiala si Guvernul. Si continua si poate continua la infinit, atat timp cat, in continuare, un presedinte ca Traian Basescu solicita insistent acest lucru. Unii, basistii, spun ca aceasta monitorizare si verificare permanenta este indispensabila pentru consolidarea statului de drept. Altii, printre care ma numar si eu, afima ca MCV este un instrument de tip masochist. De aceasta data, insa, avem de-a face cu un raport care nici macar nu a fost discutat cu reprezentantii statului roman si care a fost prezentat de oficialii de la Bruxelles intr-o maniera care, pentru mine cel putin ca cetatean, reprezinta o insulta. Si, in plus, s-a intamplat ca acest raport sa contina o recomandare fara precedent. Cea legata de controlul asupra presei.
Cum exercita presa presiuni asupra unei puteri independente a statului de drept
