A vrut să devină aviator, să zboare deasupra lumii. Visul nu i s-a îndeplinit, dar talentul actoricesc l-a făcut să se înalţe poate chiar mai mult decât visa în copilărie. Acum, la cei 76 de ani, Marin Moraru preferă liniştea, discreţia şi mai urcă doar pe scena Naţionalului bucureştean, unde joacă în piesa „Egoistul”, regizată de Radu Beligan.

Citeşte aici interviu pe care Marin Moraru l-a acordat publicaţiei gândul.

Marin Moraru s-a născut în Bucureşti, pe 31 ianuarie 1937. Copilăria şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, într-o casă de pe strada Tabla Buţii.

„Eram foarte zburdalnic. Vream totul: să mă caţăr pe garduri, să fur corcoduşe, să mă duc încolo, să mă duc încoace, să plec la scăldat...”, mărturisea actorul într-un interviu.

Îndrumat de tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, „Marinuş”, aşa cum îi spuneau prietenii şi părinţii, a urmat mai târziu cursurile şcoii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri. În acest timp l-a cunoscut pe regizorul Mihai Dimiu, care fusese repartizat să se ocupe de echipa de teatru de amatori a şcolii. Astfel, Marin Moraru ajunge să fie distribuit în primul rol din viaţa sa, în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko.

Experienţei nu i-a fost însă acordată o atenţie deosebită, mai ales că, la vremea respectivă, visul lui Marin Moraru era să devină aviator sau inginer.

După absolvire, a fost repartizat la Braşov, pe un post de asistent de picher. La poalele Tâmpei a petrecut mai mult de un an, după care s-a întors la Bucureşti şi s-a angajat ca agent tehnic la fosta uzină Griviţa Roşie.

Pasul care avea să-i schimbe „traseul” avea să fie făcut datorită unui anunţ auzit la radio, în care se ofereau informaţii legate de admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) "I.L.Caragiale". Deşi între timp devenise student la Universitateta Politehni