Era sfârşit de ianuarie şi ningea cu promisiuni peste românii din dreapta Prutului. Ni se făgăduiau cetăţenii cu sutele de mii pe an, sprijin „frăţesc“ în drumul nostru european, aquis-ul comunitar tradus în limba română şi chiar 100 de milioane de euro pentru modernizarea şcolilor şi infrastructurii locale.

Au trecut deja trei ani de la cea de-a treia venire a lui Traian Băsescu în Basarabia (la Chişinău şi „la Kabul“) şi domnul preşedinte al României va trece vineri din nou Prutul. Dincolo de declaraţiile de dragoste şi relaţiile deosebite pe care le avem, mă tem că va vorbi despre aceleaşi lucruri ca şi pe 26-27 ianuarie 2010, dar şi despre celebrele proiecte de interconectare energetică sau gazoductul Iaşi-Ungheni, care nu se mai construiesc. Din meniu mai poate face parte encartamentul european al traseului de cale ferată Ungheni-Chişinău sau podurile ce leagă cele două maluri ale Prutului. În fond, aceeaşi placă reluată la fiece vizită a vreunui demnitar de rang înalt de la Bucureşti. Bineînţeles, toate vor fi condimentate cu băi de mulţime, mult sentimentalism şi multe pupături.

Marele handicap al politicienilor de la Bucureşti, indiferent de coloratura politică, e că vorbesc mult, foarte mult, şi uită prea repede de promisiunile pe care le fac „fraţilor“ de peste Prut. Îşi aduc aminte de subiectele cu barbă în ajunul întrevederilor bilaterale, după care intră iar într-o amnezie. Cele 100 de milioane de euro, pe care le juruia Băsescu drept ajutor nerambursabil Republicii Moldova, au ajuns subiect de bancuri. Iar despre gazoductul Iaşi-Ungheni ni se spune că va fi gata la toamnă, fără a preciza anul.

Singurele promisiuni care s-au realizat cât de cât au fost din domeniul educaţiei sau din cultură. Dar tot la acest capitol, patrioţii cu inima mare şi cu mintea ageră au făcut şi averi frumuşele. Aici partea română i-a cam scăpat, pe alo