Şi mi s-ar zbate buzele citind raportul pe justiţie al Comisiei Europene – adică un raport dur la prima vedere: dar ne face praf şi pulbere exact în punctele clamate de liberali şi conservatori: ANI, DNA, procuror general etc. - „nu avem toată puterea până nu avem şi Justiţia”: îţi aminteşti?

Cu toate astea, faţă de nebunia din 2012, raportul pare chiar favorabil.

Şi în timp ce miliardarul Voiculescu îşi joacă la cacealma libertatea, Crin Antonescu nu mai are niciun motiv de bucurie.

În primul rând – şi nu de azi – percepţia publică deja face diferenţe majore între Ponta şi Antonescu, lideri amândoi ai USL. Mai mult, Ponta însuşi face eforturi să şteargă amintirea atentatului din vară şi oamenii sunt dispuşi să ierte – inclusiv Băsescu, inclusiv Barroso. Ca răspuns la atitudinea premierului, Antonescu face echipă cu Voiculescu, se contaminează reciproc în nemernicii de platou – chiar în numele a ceea ce-şi doreşte poporul de multă vreme: decenţă în relaţiile dintre Cotroceni şi Palatul Victoria.

Faptul că raportul MCV nu este unul dezastruos îi lasă pe liderii PNL şi PC în ofsaid, în timp ce premierul pare să accepte coroniţa de încurajare. Şi mai departe: Ponta e singurul aliat al lui Băsescu şi Băsescu singurul aliat al lui Ponta. Au arătat că-s dispuşi fiecare să treacă peste frecuşuri, sunt din ce în ce mai puţin surprinşi că pot să stea la masă să discute ca doi oameni de stat.

Şi da, asta o spun eu, cel care n-am votat în viaţa mea cu stânga, cel care se-ntreabă mereu la ce-i foloseşte buletinul de vot şi dacă-i ok să-mi mai stric o duminică la patru ani – asta pentru dăştepţii care m-ar cataloga pesedist sau băsist.

În al doilea rând, dacă Ponta va reuşi să atragă baronetul de partea lui (aici vorbesc de Dragnea, cel cu mâna pe robinetul cu bani), Antonescu devine un balast periculos atât pentru USL cât şi pentru România. Probabil