Dacă până la finele lunii mai Guvernul nu va reuşi să îndeplinească condiţiile asumate, nu va putea încheia un nou acord cu Fondul Monetar. Informaţia aceasta ar putea părea pentru unii o catastrofă şi pentru alţii o eliberare. În realitate nu va fi nici una, nici alta.

O catastrofă nu va fi, de vreme ce punctul critic a fost depăşit şi România este astăzi capabilă să se finanţeze singură, la costuri rezonabile. Oricum, România nu avea un acord de împrumut, ci doar unul preventiv, care nu mai presupune, ca la acordul anterior, eliberarea unor tranşe.

În al doilea rând, să vorbim de o eliberare ar părea iarăşi nepotrivit, căci problemele României nu se trag din constrângeri externe, ci ţin de propriile slăbiciuni. Aşadar, chiar fără un supervizor atent ca FMI, niciun guvern nu va putea să cheltuiască fără măsură şi va fi nevoit mai devreme sau mai târziu să ia în serios anumite reforme.

O ţară în situaţia României se poate descurca şi fără FMI, dar este nevoie să facă dovada unei reale maturităţi. Au răzbătut în presă câteva replici mai aprinse între liberalul Dan Radu Ruşanu şi şeful delegaţiei FMI. Primul îi atrăgea atenţia celui de-al doilea că instituţia pe care o reprezintă a recomandat sau validat de multe ori politici neinspirate cum a fost de pildă creşterea TVA la 24%. Într-adevăr, măsura aceasta a antrenat în primă instanţă o mulţime de efecte negative, cum ar fi închiderea unor firme, creşterea şomajului şi adâncirea recesiunii.

Dar taxele sunt doar o parte a problemei. O alta o reprezintă disciplina financiară şi, în fine, sectorul de stat care continuă să consume mai mult decât produce. Iar la capitolul acesta a lipsit mereu voinţa politică de a se întreprinde ceva decisiv. La acest capitol nici liberalii şi nici alţii nu au propus nimic. Au fost criticate anumite privatizări făcute la recomandarea FMI, dar se uită că nu au exi