Fotografiile post-mortem erau la modă pentru clasa mijlocie, în perioada victoriană. Mulți dintre decedați avea ochii deschiși sau chiar pupilele pictate pentru a da impresia că sunt încă vii.
De exemplu, un bărbat victorian, cu privirea pierdută, stă într-un scaun în timp ce fotograful își face treaba. Însă dacă postura lui ți se pare puțin ciudată, este pentru că bărbatul era mort.
Obiceiul era foarte întâlnit în Europa și în Statele Unite.
În acele vremuri, mortalitatea infantilă era de asemenea crescută, fapt ce îi făcea pe părinți să recurgă la această metodă pentru a avea amintiri cu rudele decedate.
Fotografiile post-mortem erau la modă pentru clasa mijlocie, în perioada victoriană. Mulți dintre decedați avea ochii deschiși sau chiar pupilele pictate pentru a da impresia că sunt încă vii.
De exemplu, un bărbat victorian, cu privirea pierdută, stă într-un scaun în timp ce fotograful își face treaba. Însă dacă postura lui ți se pare puțin ciudată, este pentru că bărbatul era mort.
Obiceiul era foarte întâlnit în Europa și în Statele Unite.
În acele vremuri, mortalitatea infantilă era de asemenea crescută, fapt ce îi făcea pe părinți să recurgă la această metodă pentru a avea amintiri cu rudele decedate.
