Ne aflăm în săptămâna neagră a Puterii USL. De luni încoace, coaliţia-zarzavat a primit în fiecare zi câte o oglindă în care să-şi admire hidoşenia.
Luni a fost noua tumbă anti-Justiţie a lui Dan Voiculescu – a doua demisie din Senat, la doar şase zile după depunerea jurământului -, tratată de Crin Antonescu senin: „Nu am ce comenta”. Deşi a ajuns moroiul politicii româneşti, Voiculescu continuă să fie frate de cruce şi de caşcaval cu Antonescu, Ponta, Dragnea etc. Este mai rău decât s-ar afişa, braţ la braţ, cu un traficant de droguri.
Marţi a ieşit la rampă Erik de Vrijer, şeful Delegaţiei FMI în România. Acesta a atras atenţia, în termeni diplomatici, că răbdarea “trocii care aduce banii” (Fondul Monetar Internaţional - Banca Mondială – Comisia Europeană) se apropie de sfârşit. Intervenţia negociatorului olandez arată uluială, iritare şi exasperare în faţa unui partener care tratează partenerii externi aşa cum îi tratează şi pe români: cu minciuni în serie.
Erik de Vrijer: “Reformele nu înseamnă prea mult până nu sunt transpuse în practică.” Mesajul e clar: nu mai merge cu bla-bla-bla, trebuie să faceţi ce aţi promis!
“De fapt, nu s-a făcut nimic. N-o să-mi pun eu sau şefii mei credibilitatea în joc pentru promisiuni neonorate.” De Vrier se referă la promisiunile neonorate ale Guvernului Ponta, evident.
“Privatizarea nu e o dogmă. Înainte de România, am lucrat în Franţa, unde sunt întreprinderi de stat. Acelea lucrează foarte bine! Aici, însă, nu. E nevoie de management profesionist sau de privatizare, sau de măsuri care să stopeze declinul acestor companii. Când mergem la Ministerul Transporturilor sau la alt minister, suntem întâmpinaţi cu tot felul de motivaţii şi de scuze. Guvernul spune că vrea să facă reforme, dar mai adaugă că are nevoie de timp. De exemplu, CFR Marfă. Dacă are nevoie de timp, putem să acordăm acest timp. O aco
