Când apare perspectiva războiului, cei care se fac că plouă sunt priviți cu la fel de mult dispreț ca și cei care se fac vinovați de pornirea războiului. Așa se explică de ce, la începutul conflictului din Irak, americanii i-au botezat pe francezi „maimuțe lașe îndopate cu brânză“.
Acum, în cazul intervenției din Mali, tocmai francezii sunt cei șocați de nepăsarea aliaților (cu precădere europeni, este drept) față de ascensiunea jihadistă. Liderul opoziției din Hexagon, Jean-François Copé, este doar unul dintre politicienii care s-au plâns că „Franța a fost lăsată singură în prima linie de front“. Caricaturistul de la Le Monde, Plantu, l-a ilustrat pe președintele François Hollande ca pe Tintin plecând la luptă, în timp ce Uniunea Europeană, înfățișată ca cei doi polițiști incapabili din poveste, îl încurajează de pe canapea: „Suntem alături de tine!“. Un pic cam mult cinism. De bine, de rău, belgienii, danezii, italienii și canadienii au oferit sprijin aerian, iar americanii și-au anunțat intenția de a trimite un echipaj militar de informații și echipamente de alimentare cu combustibil în zbor. Oficialii francezi, care de obicei o iau în derâdere pe șefa diplomației europene, Cathy Ashton, sunt mulțumiți că aceasta a reușit să convoce de urgență Comitetul de miniștri de externe, întâlnire la finalul căreia a anunțat „pregătirea urgentă“ a unui contingent militar pentru Mali.
Până una-alta, însă, realitatea este că doar francezii se luptă acum cu militanții musulmani. Forțele africane care ar fi trebuit să conducă în toamnă operațiunile de recucerire a regiunii din nordul țării sunt acum dezordonate, soldații sunt degrupați și nu au încredere în lideri. Niciun stat european sau american nu neagă pericolul transformării Sahelului (zonă de tranziție ce se întinde de la deșertul Sahara la regiunea de savană Sudan - n.t.) într-un refugiu ta
