La Mulţi Ani şi clipe de linişte
“Povestea e izvorâtă din realitate, dar rămâne poveste. Povestea se citeşte fără nicio cheie, iar adevărul poveştii - se ştie - sublimează adevărul vieţii”, se destăinuia Dinu Săraru.
Am avut bucuria să trăiesc mai mulţi ani în miezul unor evenimente şi acte de cultură profunde şi curajoase, păstorite de maestrul Dinu Săraru.
Nu mă gândesc doar la anii când am lucrat la Teatrul Naţional “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, avându-l ca director general pe renumitul romancier şi dramaturg. Am scris de mai multe ori despre aceste evenimente şi am avut bucuria să-i pot lua un amplu interviu, în care am descoperit vocaţia povestitorului, o agendă uriaşă a memoriei prefigurând pagini de memorialistică excepţionale. M-am bucurat să descopăr de fiecare dată că maestrul continuă în forţă toate drumurile creaţiei care l-au consacrat. Ca jurnalist redutabil, cu vorba precisă şi biciuitoare. Ca moralist care nu iartă micimile vremurilor şi minciuna împăunărilor. Ca iubitor de oameni şi valori tradiţionale, punând în lumină alaiul modelelor naţionale care ar trebui să fie urmate. Ca judecător care nu iartă tăvălugul distrugător de valori, care pictează chipurile şi caracterele groteşti ale tranziţiei, în personajele cărţilor din ultimii ani, memorabile. Ca prozator de cursă lungă, memorialist şi lider de opinie care a demonstrat cât de multe lucruri esenţiale are de spus, cu fiecare apariţie editorială sau interviu, destinat presei ori ecranului, ultimul dintre ele un dialog de referinţă cu Adrian Ursu, la Antena 3.
Ca eseist şi dramaturg care uneşte spiritul critic şi înţelepciunea iute, fără nimic molcom sau catifelat în judecăţile de valoare, Dinu Săraru nu e ceremonios. Vorbele sale de duh au suculenţa frazelor memorabile, dar şi aciditatea neiertătoare.
Dinu Săraru are replică şi descarcă prin cuvinte, precum fulgerul,
