Stirea care reprezinta capul de afis , atat in presa scrisa cat si pentru televiziuni, este cea referitoare la Raportul Comisiei Europene pentru Justitia din Romania.

Ca mai intotdeauna, parerile sunt pro si contra acestui Raport si regasim politicieni , sau analisti care nu par prea impresionati de rezultatele prezentate de purtatorul de cuvant al Comisiei , sau altii care, dimpotriva, spun public ca este extrem de grav ce-au constatat oficialii europeni.

O parte din ceea ce ne spun cei de la Bruxelles stim si noi , chiar foarte bine si nu aflam vreo noutate despre problemele cu care se confrunta justitia noastra. Vedem si noi ca Ministerul Justitiei nu gaseste un limbaj comun cu CSM-ul si ca multi dintre judecatori vor sa le retraga sprijinul celor care-i reprezinta in acest Consiliu, etc.

Ceea ce nu vede sau se preface ca nu vede Comisia Europeana este ca in Romania se incearca rezolvarea acestor neintelegeri si armonizarea lor pe cale pasnica, prin discutii, chiar si mai aprinse uneori si ca , in mod cert, intr-un anume interval de timp lucrurile vor intra pe un fagas normal.

Faptul ca presa noastra scrie foarte mult pe aceasta tema si semnaleaza unele greseli, sau abuzuri din justitie, nu este ceva gresit, cum sustine U.E. Chiar si daca, uneori, informatia publicata poate sa nu fie cea corecta, nimeni nu-i opreste pe magistratii care fac subiectul acuzatiilor sa-si demonstreze nevinovatia si buna credinta. Daca ziaristii ar incita populatia sa iasa in strada, pentru a-si rezolva nemultumirile din justitie, s-ar putea spune intr-adevar ca mass-media face presiuni extraordinare, insa asa o stire, chiar repetata pe parcursul mai multor zile, nu poate fi considerata ca nepotrivita, mai ales daca nu este combatuta cu argumente serioase si credibile.

De altfel, Romania este printre putinele tari care este mai mereu gata “sa-si dea p