Sarbatorile nationale sunt pentru politicienii romani prilejul de a canta osanale ideii nationale, mandriei de a fi roman etc. Ziua de 24 ianuarie 2013 nu a facut exceptie de la regula. Prins in hora, la Focsani, premierul Ponta declama catre natie: “Impreuna, uniti, mai uniti decat am fost acum 154 de ani, mai uniti decat am fost chiar anul trecut, cred ca putem sa traim toti intr-o Romanie puternica, o Romanie mai mandra, o Romanie a noastra, a tuturor.” Emotionant pana la lacrimi, dar intre timp colegii de alianta ai domnului Ponta de prin Parlament tocmai si-au adoptat un statut care le asigura o super-imunitate in fata Justitiei. Unde mai este unirea aia? Devine Romania mai puternica si mandra cu asa parlamentari? Apelul la sentimentul national a fost mereu manipulat de oamenii politici. Clasa politica romaneasca a “evoluat” de la grandomania nationalist-comunista a partidelor nationaliste, gen PRM, din anii ’90, la impertinenta anti-europeana manifestata de liderii USL in perioada incercarii de suspendare a presedintelui Basescu. Romanilor li s-a gadilat orgoliul national si, pe la spate, au fost jefuiti de avutia nationala. Treziti din betia inutilului orgoliu, romanii s-au vazut umiliti in propria tara si obligati sa plece la munca prin vestul Europei, ca sclavi pe plantatiile de capsuni. Totusi, mai avem destui romani care au gandirea civica afectata grav, aproape patologic, fie de nationalismul mistico-religios, fie de nationalismul de mahala. Un cetatean precum Gigi Becali ar fi avut sanse zero, intr-o societate normala, sa ajunga ctitor de biserici, europarlamentar si apoi, parlamentar, cu discursul pe care il propaga in spatiul public. Amestecul de crestinism-ortodox inteles cu mintea unei tate superstitioase, de limbaj trivial si pornografic si de atitudini politice a caror logica este greu de urmarit, l-ar fi aruncat pe nea Gigi din agora, dac