În urmă cu patru ani, pe culmile domoale ale Dobrogei îşi făceau apariţia primele mori de vânt. De atunci şi până azi fenomenul a luat amploare şi trendul crescător va continua cel puţin doi ani.

Promotorii afacerii cu energie, dar şi furnizorii de echipamente susţin că noua industrie este curată şi total inofensivă pentru mediu, oameni şi chiar pentru alte fiinţe. În aceeaşi categorie se încadrează dezvoltatorii de ferme fotovoltaice sau investitorii în centrale electrice pe biomasă. Toţi aceştia sunt însă contrazişi în privinţa inofensivităţii industriei energiei verzi, iar cei care o fac vin cu destule argumente: fermele eoliene poluează vizual, sonor şi electromagnetic, panourile solare conţin substanţe toxice, centralele pe rumeguş maschează, de fapt, tăierile masive de păduri din anumite zone. Mai mult decât atât, biocombustibilii introduşi obligatoriu în rezervoarele autovehiculelor generează diminuarea accesului la hrană şi duc, implicit, la creşterea preţurilor la alimente pe plan mondial.

Undeva în Germania, ţara numărul unu în lume în producerea de energie eoliană, comunitatea urbei Fell se zbate să interzică montarea unor mori de vânt pe dealurile alăturate. Sătenii de acolo sunt susţinuţi de vecinii din Thomm, Riol, Waldrach şi Kasel. În opinia lor, turbinele distrug armonia unui peisaj şi afectează viaţa locuitorilor. Acestea produc sunete imperceptibile, dar care generează dureri de cap şi duc la scăderea energiei organismului. Ei nu cer interzicerea eolienelor, ci mutarea lor în spaţii departe de orice mişcare umană. O iniţiativă similară au avut locuitorii din Handorf, după ce un fermier s-a gândit să ridice un mic parc eolian pentru a-şi asigura curentul electric. Oamenii cer să li se explice efectele negative ale unei astfel de investiţii şi se tem că morile noi apărute vor alunga bruma de turişti care vin pr