Marţi, Banca Naţională a comunicat o rată de schimb leu-euro mai bună decât cea din ziua precedentă. O uşoară apreciere a leului produsă într-un moment în care multe voci afirmau că a început sarabanda deprecierii. Fiindcă moneda noastră pierduse pragul de 4,33 lei pentru un euro câştigat la jumătatea lui ianuarie.
Privind însă tabloul întregii luni, din prima zi bancară din acest an şi până marţi, vedem că de fapt leul a urcat, a coborât, iar a urcat şi iar a coborât, apoi a urcat marţi, desenând un spectaculos zig-zag pe piaţa valutară. Dovadă că piaţa valutară este din ce în ce mai mult un aparat performant.
Sunt şi voci care strigă: "Piaţa valutară dă ceasul înapoi". În sensul că BNR îşi înteţeşte intervenţiile. În jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Numai că nu a fost dat înapoi niciun ceas. Suntem în ianuarie 2013. Este evident că războiul psihologic de pe piaţa valutară întunecă multe judecăţi. Căci numeroşi jucători de pe piaţă, inclusiv bănci, au acumulat valută având în cap ideea că leul se va deprecia în prima parte a anului. Sigur, pe piaţă sunt şi interese divergente: importatorii au nevoie de euro ca să-şi aducă marfa în ţară şi vor un leu mai tare. Exportatorii, care aduc euro şi vor să-i schimbe pe mai mulţi lei, aşteaptă un euro mai tare. La mijloc sunt speculatorii. Dar toţi se confruntă pe piaţă şi jocul pieţei e decisiv. Cei care au de plătit împrumuturi în euro nu sunt în această piaţă. Ei doar suportă consecinţele: riscul valutar. Mai mic în acest ianuarie. Mult mai mic.
Piaţa valutară şi-a afirmat astfel gustul pentru mişcări imprevizibile, surprinzându-i deseori pe operatori, cu deosebire pe cei preocupaţi de presiunile speculative asupra monedei noastre. Totuşi, mulţi dintre cei ce vedeau în acest an cursul la 4,7 lei pentru un euro au schimbat repede macazul. Alţii însă a
