Biserica (cea ortodoxă cu predilecție) traversează în România o criză de imagine, iar, în aparență cel puțin, atributele care defineau percepția bisericii în trecut nu mai sunt la fel de actuale. Am stat de vorbă pe tema acestui subiect cu tânărul teolog Vasile Antonie Tămaș, pe care l-am întrebat în primul rând care ar fi cauzele acestei crize?

– Cauza principală este tocmai acest modernism prost înţeles, care acoperă fiecare tentacul al societăţii. Sfânta Biserică a fost, este şi va rămâne actuală în percepţia celor care o consideră, peste veacuri, drept principala formatoare de esenţă spirituală, în viaţa omului. O aşa-zisă criză de imagine poate fi propagată numai în cercurile care doresc laicizarea totală a cultului personal şi în special public, al societăţii. Atributele Sfintei Biserici sunt rememorate şi actualizate în fiecare moment prin oameni, făpturile îndumnezeite care poartă pretutindeni energiile divine creaţioniste. Biserica este „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” (Simbolul credinţei). Nu putem vorbi de o umbrire a acestor atribute vitale, întărite de toate figurile mari ale creştinismului, şi de Dumnezeu. Societatea modernă (realizez aici o trecere prin toate formele de conducere şi dominaţie ale ultimelor decenii) oferă cu foarte mare lejeritate dreptul de a ghida mulţimile prin retorică de joasă speţă (de multe ori ipocrită şi ateistă), unor bacterii mâncătoare de spiritualitate, care transformă trăirea în instinct. Biserica propovăduieşte Cuvântul. Cuvântul înnobilează sufletul. Criza de imagine despre care discutăm, indiferent de provenienţa ei (interioară sau exterioară Bisericii ca instituţie), nu este altceva decât o încercare jalnică de a raporta acest reper divino-uman (Biserica), la neajunsurile noastre zilnice, la stările noastre de necutezanţă. Însă, în eternitatea ei, Sfânta Biserică va rămâne „Stâlp şi temelie a adev