Trebuie să plecăm de la o înţelegere comună a lucrurilor: recomandările, sugestiile sau poruncile UE, prin diversele sale instituţii, la adresa României nu sunt „amestec în treburile interne", aşa cum ne-ar face să credem declaraţii ale unor oficiali români, din vara trecută şi până în ziua de azi.

Mă refer mai ales la adepţii noului curent ultra-naţionalist şi anti-european din interiorul alianţei PNL-PC, în frunte cu liderii săi marcanţi Crin Antonescu şi Dan Voiculescu. România şi conducătorii săi trebuie să-şi dea singuri seama de ridicolul acestor aserţiuni şi să schimbe cadrul de interpretare a lumii. Suntem de 6 ani încheiaţi membri în UE, dar nici nouă măcar nu ne vine încă să o credem şi, prin urmare, ne comportăm ca nişte copii râzgâiaţi care scoatem limba la partenerii de discuţii. Atunci să nu ne mirăm că, în unele cazuri, aceştia îşi mai şi ies din sărite şi ne impun să respectăm regulile promise. De aici înainte, vom putea cădea de acord asupra unor schiţe de interpretare a raportului de ieri.

1. Este cel puţin a 7-a oară când structurile anti-corupţie şi procurorii, în general, primesc comentarii apreciative. În ultimele trei rapoarte, acestora li s-a adăugat şi ÎCCJ: „În ultimele luni, Ministerul Public, Direcţia Generală Anticorupţie şi Înalta Curte au continuat să lucreze în mod profesionist şi imparţial, uneori fiind supuse unei presiuni extreme. Rezilienţa dovedită până în prezent de instituţiile respective întăreşte concluzia că rezultatele pe care acestea le-au obţinut în materie de sancţionare a corupţiei la nivel înalt se numără printre cele mai semnificative semne ale progreselor realizate de România în cadrul MCV." Raportul mai menţionează un aspect pe care mai că-l uitasem, notând că progresul de până acum „nu trebuie să fie subminat de alte restricţii", de pildă „sugestia recentă conform căreia probele colectate de autorită